Bibliografie
1)Zlate, M., Mitrofan, N., Cretu, T., Anitei, M., Mitrofan, N.(2008),"Psihologie. Manual pentru clasa a X-a", Ed. Aramis, Bucuresti
2)Golu, M. ()2003, "Fundamentele Psihologiei", Vol. II, Editia a IIa, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti
Notiuni de pedagogie
vineri, 3 februarie 2012
Evaluare finala.
11)
Definiti operatiile de analiza
si sinteza ale gandirii. (2 puncte)
22)
Dati un exemplul din viata
personala in care ati apelat la memoria mecanice. Care au fost avantajele
acestei forme de memorare. Dar dezavantajele? (5 puncte)
33)
Definiti reveria ca forma a
imaginatiei. (2 puncte)
Clasa: a X-a
Disciplina: Psihologie
Subiectul lecției: Gândirea
Timp de lucru: 50 minute
O1: Definirea gandirii pe baza informatiilor asimilate in lectia anterioara
O2:Sa ilustreze formele gandirii
O3: Elevii sa fie capabili sa faca distinctia intre principalele modalitati de rezolvare a problemelor
O4:Sa explice modul in care gandirea interactioneaza cu celelalte procese psihice
Metode didactice
1. Conversatia (15 min)
- Verificarea prezentei.
- Discursul de inceput care va cuprinde intrebari ce vor initia interesul si curiozitatea lectiei ce urmeaza a fi predata.
- Perioada in care se atinge obiectivul 1.
2. Expunerea verbala (30 min)
- Profesorul scrie pe table titlul lectiei: “Gandirea- forme, proces de intelegere si rezolvare de probleme” dar si continutul lectiei: 1. Formele gandirii
2.Gandirea ca proces de intelegere si rezolvare de probleme
3.Interactiunea gandirii cu celelalte procese psihice
- Profesorul le exemplifica formele gandirii iar elevilor li se cere sa ilustreze acestea pe baza evenimentelor din viata lor.
- Profesorul va prezenta cele doua procese inseparabile ale gandirii: intelegerea si rezolvarea de probleme. Profesorul se va asigura ca elevii au inteles.
- Profesorul el va cere elevilor sa gaseasca moduri in care gandirea interactioneaza cu celelalte procese psihice invatate.
- Profesorul in acest timp doreste sa realizeze o evaluare sistematica, dorind atentia tuturor elevilor, invatand pe baza evenimentelor din viata lor.
- In acest timp profesorul reuseste sa atinge obiectivele 2,3 si 4.
3. Conversatia( 5min)
- Profesorul va pune intrebari elevilor pentru a testa atentia elevilor la cele exemplificate in decursul orei.
- Profesorul multumeste elevilor pentru participare.
Disciplina: Psihologie
Subiectul lecției: Gândirea
Timp de lucru: 50 minute
O1: Definirea gandirii pe baza informatiilor asimilate in lectia anterioara
O2:Sa ilustreze formele gandirii
O3: Elevii sa fie capabili sa faca distinctia intre principalele modalitati de rezolvare a problemelor
O4:Sa explice modul in care gandirea interactioneaza cu celelalte procese psihice
Metode didactice
1. Conversatia (15 min)
- Verificarea prezentei.
- Discursul de inceput care va cuprinde intrebari ce vor initia interesul si curiozitatea lectiei ce urmeaza a fi predata.
- Perioada in care se atinge obiectivul 1.
2. Expunerea verbala (30 min)
- Profesorul scrie pe table titlul lectiei: “Gandirea- forme, proces de intelegere si rezolvare de probleme” dar si continutul lectiei: 1. Formele gandirii
2.Gandirea ca proces de intelegere si rezolvare de probleme
3.Interactiunea gandirii cu celelalte procese psihice
- Profesorul le exemplifica formele gandirii iar elevilor li se cere sa ilustreze acestea pe baza evenimentelor din viata lor.
- Profesorul va prezenta cele doua procese inseparabile ale gandirii: intelegerea si rezolvarea de probleme. Profesorul se va asigura ca elevii au inteles.
- Profesorul el va cere elevilor sa gaseasca moduri in care gandirea interactioneaza cu celelalte procese psihice invatate.
- Profesorul in acest timp doreste sa realizeze o evaluare sistematica, dorind atentia tuturor elevilor, invatand pe baza evenimentelor din viata lor.
- In acest timp profesorul reuseste sa atinge obiectivele 2,3 si 4.
3. Conversatia( 5min)
- Profesorul va pune intrebari elevilor pentru a testa atentia elevilor la cele exemplificate in decursul orei.
- Profesorul multumeste elevilor pentru participare.
marți, 17 ianuarie 2012
Suport curs. Memoria
Definitia: este
un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea
senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. Memoria
definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe
cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor.
Clasificare.
1. după
prezența sau absența intenției, scopului și controlului voluntar în procesele
de engramare, păstrare și reactualizare, delimităm memoria involuntară și memoria voluntară.
2. după
gradul de înțelegere al celor memorate, memoria poate fi mecanică sau logică.
După modalitatea informațională preferențială, s-au identificat memoria imagistic-intuitivă și memoria
verbal-simbolică.
3. după
criteriul timpului, se delimitează: memoria senzorială, memoria de scurtă durată și memoria de lungă durată.
Functiile memoriei
Memoria are o functie cognitiva. Este un proces de cunoastere, iar rolul ei cel mai
important este acela de a oferi continuturi proceselor cognitive superioare
(gândirii si imaginatiei). Memoria are si o functie adaptativ reglatorie, jucând un rol fundamental în echilibrul
vietii psihice a omului. Fara memorie, nu ar fi posibil fenomenul de
constiinta. Memoria realizeaza ancorarea omului în trecut, capacitatea de a
rezolva situatiile prezente si resurse pentru anticiparea celor viitoare.
Memoria are anumite proprietati care se
manifesta diferit la persoane diferite:
Volumul-se
refera la cantitatea de informatie ce poate fi stocata.Aceasta difera de la o
persoana la alta.
Mobilitatea-se
refera la capacitatea de a acumula cunostinte noi,de a le corela cu alte
cunostinte,de a le modifica.
Rapiditatea
fixarii vizeaza usurinta intiparirii,efortul presupus pentru realizarea ei.
Fidelitatea
redarii se refera la masura in care informatia actualizata corespunde cu
cea intiparita Rapiditatea actualizarii
se refere la viteza cu care reusim sa actualizam un material invatat.
Obiectivele cel doua suporturi de curs despre Memorie, respectiv Gandire sunt:
- o forma de predare cat mai detaliata dar usor de inteles de catre student/elev;
- explicarea pasajelor mai greu de inteles intr-un mod cat mai amanuntit;
- feedback-ul elevilor/studentilor.
marți, 10 ianuarie 2012
Gandirea- suport de curs
Definitie. Gandirea este procesul psihic de reflectare mijlocita si generalizat- abstracta- sub forma notiunilor ( conceptelor) judecatilor si rationamentelor- a insusirilor comune esentiale si necesare ale obiectelor si relatiilor legice, cauzale dintre ele.
-stiintifice
-abstracte
In cadrul gandirii, notiunile se articuleaza unele cu altele, se ierarhizeaza, formand sistemul notiunilor sau piramida notiunilor. Sistemul de relationare logica a notiunilor se formeaza in judecati si acestea in rationamente.
a) operatii fundamentale: analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea si concretizarea;
b) operatiile instrumentale particulare la care gandirea recurge in anumite situatii concrete.
Gandirea divergenta este explorativa, generativa, creativa, presupunand fie capacitatea de realizare a unuia si aceluiasi produs mintal, final pe cai diferite, fie capacitatea de a gasi cat mai multe variante de solutii sau raspunsuri la una si aceeasi sarcina.
Realizarea intelegerii se bazeaza pe combinarea informatiilor si experientelor acumulate pentru a dezvalui semnificatia datelor noi.
Problema intelegerii capata o importanta deosebita in procesul de invatare, in scoala. Fiecare obiect de invatamant ridica dificultati de intelegere, in functie de noutate, de specificul structurii si codificarii informatiilor si de complexitatea fenomenelor pe care le studiaza.
a)probleme bine definite
b)probleme slab definite
Fazele rezolvarii de probleme:
- perceperea problemei
- formarea reprezentarii sau modelului intern
- reformularea problemei
- alegerea si aplicarea metodei
- verificarea rezultatului
Gandirea sintetica. Este caracterizata prin predominarea sintezei, prin centrarea pe ansamblu, pe sistem, pe intreg cu subestimarea detaliilor.
Gandirea isi pune amprenta pe performanta si competenta subiectului in raport cu diferitele categorii de solicitari si probleme.
- Gandirea reprezinta nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a inormatiei despre lumea externa: univers, natura, societate si despre noi insine. Prin ea se realizeaza saltul caltativ al activitatii de cunoastere de la particular, accidental, la general, esential, necesar, de la simpla constatare a existentei obiectului la interpretarea si explicarea lui legic- cauzala. Astfel fiind un proces de cunostere de rangul cel mai inalt, gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman.
- Structura psihologica interna a gandirii: gandirea poseda cea mai inchegata si coerenta schema de organizare structural- functionala care a putut fi obiectivata si formalizata in cadrul logicii. J.P. Guilford afirmă existența a trei factori componenți ai intelectului: 5 operații (evaluare, gândire convergentă, gândire divergentă, memorie, cogniție), 4 conținuturi (comportamental, semantic, simbolic, figural), 6 produse (unități, clase, relații, sisteme, transformări, implicații).
- Gandirea ca sistem de notiuni: unitatea de baza a gandirii este notiunea. Dupa modul in care satisfac criteriile esentialitatii si necesitatii, notiunile se impart in:
-stiintifice
- Dupa natura insusirilor pe care le refelcta , notiunile se impart in:
-abstracte
In cadrul gandirii, notiunile se articuleaza unele cu altele, se ierarhizeaza, formand sistemul notiunilor sau piramida notiunilor. Sistemul de relationare logica a notiunilor se formeaza in judecati si acestea in rationamente.
- Gandirea ca sistem de operatii. Aceasta consta in componenta operatorie a gandirii formata dintr-un ansamblu de actiuni si procedee mintale de transformarea informatiei de relationare si combinare a notiunilor in vederea obtinerii unor cunostiinte noi sau arezolvarii unor probleme. In cadrul acestei componente distingem doua operatii:
a) operatii fundamentale: analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea si concretizarea;
b) operatiile instrumentale particulare la care gandirea recurge in anumite situatii concrete.
- Gandirea convergenta si gandirea divergenta
Gandirea divergenta este explorativa, generativa, creativa, presupunand fie capacitatea de realizare a unuia si aceluiasi produs mintal, final pe cai diferite, fie capacitatea de a gasi cat mai multe variante de solutii sau raspunsuri la una si aceeasi sarcina.
- Gandirea ca proces de intelegere
Realizarea intelegerii se bazeaza pe combinarea informatiilor si experientelor acumulate pentru a dezvalui semnificatia datelor noi.
Problema intelegerii capata o importanta deosebita in procesul de invatare, in scoala. Fiecare obiect de invatamant ridica dificultati de intelegere, in functie de noutate, de specificul structurii si codificarii informatiilor si de complexitatea fenomenelor pe care le studiaza.
- Gandirea ca proces de rezolvare a problemelor
a)probleme bine definite
b)probleme slab definite
Fazele rezolvarii de probleme:
- perceperea problemei
- formarea reprezentarii sau modelului intern
- reformularea problemei
- alegerea si aplicarea metodei
- verificarea rezultatului
- Tipologia gandirii
Gandirea sintetica. Este caracterizata prin predominarea sintezei, prin centrarea pe ansamblu, pe sistem, pe intreg cu subestimarea detaliilor.
Gandirea isi pune amprenta pe performanta si competenta subiectului in raport cu diferitele categorii de solicitari si probleme.
miercuri, 2 noiembrie 2011
Gandirea-Proces cognitiv superior. Paradigma interpretativ-simbolica
Paradigama interpretativ- simbolica pune accentul pe relatiile interpersonale ,dar mai ales pe invatarea ca proces de constructie care ajuta la intelegerea, orelucrarea, interpretarea si realizarea unei analize a informatiei pe care o persoana o analizeaza datorita procesului gandirii.
Astfel, procesele intelectuale ale omului sunt mediate si sustinute prin limbaj si alte siteme de semne, prin cunostintele stocate in memorie si actualizate selectiv, prin modelele si schemele culturale.
Datorita acestei paradigme putem analiza procesul gandirii, aceasta reprezentand nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a informatiei despre lumea externa-univers, natura, societate- si despre noi insine.
Astfel, procesele intelectuale ale omului sunt mediate si sustinute prin limbaj si alte siteme de semne, prin cunostintele stocate in memorie si actualizate selectiv, prin modelele si schemele culturale.
Datorita acestei paradigme putem analiza procesul gandirii, aceasta reprezentand nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a informatiei despre lumea externa-univers, natura, societate- si despre noi insine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)