Gandirea- suport de curs

Definitie. Gandirea este procesul psihic de reflectare mijlocita si generalizat- abstracta- sub forma notiunilor ( conceptelor) judecatilor si rationamentelor- a insusirilor comune esentiale si necesare ale obiectelor si relatiilor legice, cauzale dintre ele.

•  Gandirea reprezinta nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a inormatiei despre lumea externa: univers, natura, societate si despre noi insine. Prin ea se realizeaza saltul caltativ al activitatii de cunoastere de la particular, accidental, la general, esential, necesar, de la simpla constatare a existentei obiectului la interpretarea si explicarea lui legic- cauzala. Astfel fiind un proces de cunostere de rangul cel mai inalt, gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman.
• Structura psihologica interna a gandirii: gandirea poseda cea mai inchegata si coerenta schema de organizare structural- functionala care a putut fi obiectivata si formalizata in cadrul logicii. J.P. Guilford afirmă existența a trei factori componenți ai intelectului: 5 operații (evaluare, gândire convergentă, gândire divergentă, memorie, cogniție), 4 conținuturi (comportamental, semantic, simbolic, figural), 6 produse (unități, clase, relații, sisteme, transformări, implicații).
• Gandirea ca sistem de notiuni: unitatea de baza a gandirii este notiunea. Dupa modul in care satisfac criteriile esentialitatii si necesitatii, notiunile se impart in:

- empirice
-stiintifice

• Dupa natura insusirilor pe care le refelcta , notiunile se impart in:

-concrete
-abstracte
In cadrul gandirii, notiunile se articuleaza unele cu altele, se ierarhizeaza, formand sistemul notiunilor sau piramida notiunilor. Sistemul de relationare logica a notiunilor se formeaza in judecati si acestea in rationamente.

• Gandirea ca sistem de operatii. Aceasta consta in componenta operatorie a gandirii formata dintr-un ansamblu de actiuni si procedee mintale de transformarea informatiei de relationare si combinare a notiunilor in vederea obtinerii unor cunostiinte noi sau arezolvarii unor probleme. In cadrul acestei componente distingem doua operatii:

a) operatii fundamentale: analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea si concretizarea;
b) operatiile instrumentale particulare la care gandirea recurge in anumite situatii concrete.

• Gandirea convergenta si gandirea divergenta

Gandirea convergenta este unificatoare si sintetica tinzand sa reduca diversitatea la unitate: dintr-un nr. initial mare de date se obtine un numar mic de produse finale.
Gandirea divergenta este explorativa, generativa, creativa, presupunand fie capacitatea de realizare a unuia si aceluiasi produs mintal, final pe cai diferite, fie capacitatea de a gasi cat mai multe variante de solutii sau raspunsuri la una si aceeasi sarcina.

• Gandirea ca proces de intelegere

Aceasta consta in desprinderea si utilizarea corecta a semnificatiilor si sensurilor cuvintelor, in stabilirea corecta a legaturilor dintre fenomene, in formarea unor idei corecte despre natura si semnificatia lucrurilor.
Realizarea intelegerii se bazeaza pe combinarea informatiilor si experientelor acumulate pentru a dezvalui semnificatia datelor noi.
Problema intelegerii capata o importanta deosebita in procesul de invatare, in scoala. Fiecare obiect de invatamant ridica dificultati de intelegere, in functie de noutate, de specificul structurii si codificarii informatiilor si de complexitatea fenomenelor pe care le studiaza.

• Gandirea ca proces de rezolvare a problemelor

Problema se defineste ca obstacol de ordin informational-cognitiv pe care gandirea il intalneste in calea sa de la o situatie initiala A catre situatia finala B. Dupa gradul de structurare a modalitatii de abordare-rezolvare, problemele au fost impartite in 2 clase:
a)probleme bine definite
b)probleme slab definite
Fazele rezolvarii de probleme:
- perceperea problemei
- formarea reprezentarii sau modelului intern
- reformularea problemei
- alegerea si aplicarea metodei
- verificarea rezultatului

• Tipologia gandirii

Gandire analitica. Este caracterizata prin predominarea analizei prin centrarea pe detalii si pe disocieri succesive.
Gandirea sintetica. Este caracterizata prin predominarea sintezei, prin centrarea pe ansamblu, pe sistem, pe intreg cu subestimarea detaliilor.
    Gandirea isi pune amprenta pe performanta si competenta subiectului in raport cu diferitele categorii de solicitari si probleme.